davadr

Recenzie - Nicu Grămesc

Henri J.M. Nouwen – In the Name of Jesus – Reflections on Christian Leadership (In Numele lui Isus – Reflectii asupra conducerii crestine)

1993 The Crossroad Publishing Company

Cartea este scrisa in penultima decada a secolului trecut, vizind provocarile liderului crestin al secolului XXI. Este perspective autorului asupra unui viitor care pentru el nu va deveni prezent (a trecut la cele vesnice in 1996), exprimata in niste momente speciale –parasise lumea academica, schimbind Harvard-ul cu L”Arche, o comunitate pentru handicapati mental, la care a mers sa-I slujeasca. In cuvintele lui “M-am mutat de la Harvard la L’arche, de la cei mai buni si stralucitori, cu dorinte de stapinire a lumii, la barbati si femei care aveau citeva cuvinte sau niciunul, si erau considerati, in cel mai bun caz, nesemnificativi pentru nevoile societatii.”

Din aceasta perspectiva, autorul exprima atitudinea liderului crestin al secolului 21 folosindu-se de doua pasaje biblice: istorisirea ispitirii lui Isus (Matei 4:1 -11), si chemarea lui Petru la pastorire (Ioan 21:15 -19). Din analiza pasajelor rezulta trei puncte majore de schimbare –exprimate astfel in cele 3 capitole ale cartii:

I.De la Relevanta la Rugaciune

Ispita: A fi relevant

Intrebarea : “Ma iubesti?”

Disciplina: Rugaciunea contemplativa

II. De la Popularitate la Slujire

Ispita: A fi spectaculos

Insarcinarea: “Paste oile Mele”

Disciplina: Marturisirea si Iertarea

III. De la a conduce la a fi condos

Ispita: A fi puternic

Provocarea: “Altcineva te va duce”

Disciplina: Reflectia teologica

Citeva paragrafe din carte:

“…Liderul crestin al viitorului este chemat sa fie complet irrelevant si sa stea in lumea lui cu nimic altceva de oferit decit eul lui vulnerabil. …Maretul mesaj ce-l avem de purtat, ca si slujitori ai Cuvintului lui Dumnezeu si urmasi ai lui Isus, este ca Dumnezeu ne iubeste nu pentru ceea ce realizam, ci pentru ca El ne-a creat si ne-a rascumparat in dragoste si ne-a ales sa proclamam acea dragoste ca fiind adevarata sursa a vietii umane” (p. 17)

“…El, a carui singura preocupare a fost sa anunte dragostea neconditionata a lui Dumnezeu, a avut o singura intrebare de pus: “Ma iubesti?” Intrebarea nu este: Citi oameni te iau in serios? Cit de mult vei realiza? Poti arata ceva rezultate? Ci: Esti indragostit de Isus?” (p. 24)

“Liderul crestin al viitorului este cel care cunoaste cu adevarat inima lui Dumnezeu, devenita “o inima de carne’ in Isus. Cunoasterea inimii lui Dumnezeu inseamna anuntarea si revelarea in mod consistent, radical si concret a faptului ca Dumnezeu este dragoste si doar dragoste, si ca de fiecare data cind frica, izolarea si disperarea invadeaza sufletul uman, ele nu vin de la Dumnezeu. Asta suna foarte simplu si chiar banal, dar foarte putini oameni stiu ca sunt iubiti fara nici o conditie sau limita. Aceasta dragoste neconditionata si nelimitata este numita de evanghelistul Ioan “intiia dragoste a lui Dumnezeu” (1 Ioan 4:19). Dragostea care adesea ne lasa indoielnici, frustrati, miniosi si cu resentimente este “a doua dragoste”, adica afirmarea, afectiunea, simpatia, incurajarea si sustinerea care le primim de la parinti, invatatori, parteneri de viata si prieteni. Noi toti stim cit de limitata, zdrobita si foarte fragila este aceasta dragoste. Dincolo de multele expresii ale acestei a doua dragoste, exista intotdeauna sansa respingerii, retragerii, pedepsirii, santajarii, violentei si chiar urii…Vestea buna radicala este ca a doua dragoste este doar o reflectie zdrobita a primei dargoste, si aceasta prima dragoste ne este oferita de catre un Dumnezeu in care nu exista umbre! Inima lui Isus este intruparea celei dintii dragoste a lui Dumnezeu, lipsita de umbre!” (p.25 -26)

“Pentru a trai o viata nedominata de dorinta de a fi relevant, ci sigur ancorata in cunoasterea primei dragoste a lui Dumnezeu, trebuie sa fim mistici. Un mistic este o persoana a carei identitate este adinc inradacinata in prima dragoste a lui Dumnezeu” (p.28).

“Cind privim la Biserica de astazi, este usor sa vedem prevalenta/predominarea individualismului printre preoti si slujitori…Calitatea de vedeta si eroismul individual, care sunt aspecte atit de clare ale societatii contemporane, nu sunt deloc straine bisericii. Si aici imaginea dominanta este a omului autoformat care poate face totul singur.” (p.38 -39)

“Liderii crestini sunt chemati sa traiasca Intruparea, adica sa traiasca in trup – nu numai in trupul lor propriu, ci de asemenea in trupul corporativ al comunitatii, si sa descopere acolo prezenta Duhului sfint.” (p.48).

“Lunga si dureroasa istorie a Bisericii este istoria unor oameni ispititi din nou si din nou sa aleaga puterea in locul dragostei, controlul in locul crucii, a conduce in loc de a fi condus. Aceia care au rezistat acestei ispite pina la capat si prin aceasta dindu-ne si noua Speranta, sunt adevaratii sfinti.” (p. 60)

“…Isus are o viziune diferita a maturitatii: Este abilitatea si vointa de a fi condos acolo unde ai prefera sa nu mergi. Imediat dupa ce Petru a fost insarcinat sa fie conducatorul oilor Sale, Isus il confrunta cu adevarul dur ca liderul- slujitor este liderul care este condus inspre locuri necunoscute, nedorite si dureroase.” (p.62)

“Mutarea mea de la Harvard la L’Arche m-a facut constient intr-un mod nou cit de mult propria mea gindire despre conducerea crestina a fost afevtata de dorinta de a fi relevant, dorinta de popularitate si dorinta de putere.Prea adesea am privit a fi relevant, popular si puternic ca si ingrediente ale unei slujiri eficiente….

Va las cu imaginea liderului cu miinile intinse, care allege o viata de mobilitate descrescatoare. Este imaginea liderului care se roaga, vulerabil si increzator. Fie ca aceasta imagine sa va umple inimile cu nadejde, curaj si incredere…” (Concluzie – 71, 73)